În urmă cu două luni am subliniat datele economice pozitive din China, date care semnalau începutul unei scăderi a inflaţiei. De atunci, această tendinţă a continuat. Această veste pozitivă s-a suprapus totuşi peste turbulenţele de pe pieţele financiare globale, peste eforturile febrile ale băncilor centrale şi ale guvernelor de a stabiliza sistemul financiar. Teama legată de o spirală economică globală descendentă a crescut de atunci şi a prilejuit prognoze foarte pesimi
În urmă cu două luni am subliniat datele economice pozitive din China, date care semnalau începutul unei scăderi a inflaţiei.
De atunci, această tendinţă a continuat. Această veste pozitivă s-a suprapus totuşi peste turbulenţele de pe pieţele financiare globale, peste eforturile febrile ale băncilor centrale şi ale guvernelor de a stabiliza sistemul financiar.
Teama legată de o spirală economică globală descendentă a crescut de atunci şi a prilejuit prognoze foarte pesimiste pentru China, din partea unor analişti. Totuşi, se ignoră adesea faptul că guvernului chinez îi convine foarte mult scăderea dinamicii economice, atåta timp cåt aceasta nu este foarte puternică. În orice caz, pånă acum cåteva luni, principala grijă a Beijingului a fost înfierbåntarea masivă şi ameninţătoare a economiei chineze. Această grijă a fost acum înlocuită de temerile legate de o scădere puternică.
În special sectorul de export indică scăderi evidente, cauzate de o monedă chineză puternică, de creşterea costurilor salariale şi de recesiunea din SUA, Europa şi Japonia. În timp ce guvernul nu ar avea probleme cu o reducere a creşterii economice de la 10%-11% la 8%-9%, o scădere puternică ar conduce la probleme grave. Piaţa muncii, liniştea socială, dar şi eforturile de a sprijini părţi ale ţării mai puţin dezvoltate, prin transferuri din „regiuni care înregistrează un boom economic“ ar fi atunci p