În Asia, nucile de cocos sunt poate cele mai funcţionale... fructe. Miezul şi lichidul din interior (numit popular lapte de cocos, deşi mai adecvat i-am putea spune apă de cocos) sunt folosite pentru prepararea mâncărurilor sau a cocteilurilor. Din coaja rezistentă se fac vase, nasturi şi obiecte decorative. În provincia indiană Kerala, locul unde există cele mai mari plantaţii de cocotieri, frunzele lungi şi mari sunt împletite pentru confecţionarea coşurilor, a rogojinelor, pentru acoperişuri sau, pur şi simplu, se aşază în jurul caselor nucile de cocos golite de conţinut pentru a alunga... spiritele rele.

În Thailanda, maimuţele dresate se urcă cu rapiditate în cocotieri pentru a rupe nucă după nucă. Pe străzile din Bangkok veţi putea observa din loc în loc mormane de nuci verzi, ce sunt despicate în faţa ta pentru a ţi se oferi sucul proaspăt, energizant. De altfel, studiile au arătat că laptele de cocos este similar cu orice băutură care-ţi conferă energie instant, datorită conţinutului de electroliţi, minerale, vitamine, antioxidanţi şi aminoacizi. De asemenea, din punct de vedere nutriţional, laptele de cocos este bogat în substanţe nutritive şi sărac în zahăr.

Pentru a obţine laptele de cocos, se rade miezul de nucă şi se amestecă bine cu lapte sau apă fierbinte. În acest caz, conţinutul de grăsime va ajunge la aproximativ 17%. În funcţie de reţetă, laptele de cocos poate fi mai fluid sau mai gros. Dar dacă nu sunteţi un fan al laptelui de cocos, puteţi folosi lichidul proaspăt în prepararea câtorva cocteiluri sau băuturi nealcoolice, energizante şi răcoritoare. Într-un blender se mixează miezul de la o jumătate de cocos, sucul din interior, zeama de la două portocale şi de la o jumătate de lămâie. Se serveşte în nuci de cocos sau în pahare înalte.

În altă variantă, se amestecă 60 ml suc de cocos, 15 ml suc de lămâie şi aceeaşi can