Stimaţi cititori, meciul de aseară, VfB Stuttgart – Unirea Urziceni, a avut de toate: tensiune, ritm, durităţi, goluri, autogoluri, sclipiri de geniu, dramatism.

A fost confruntarea decisivă pentru calificarea în primăvara Ligii Campionilor la fotbal.

Partida a început în nota de dominare a nemţilor, care au avut şi primele două ocazii periculoase la poarta lui Arlauskis. Echilibrul a fost rupt însă de o gravă greşeală de arbitraj: un ofsaid nesemnalizat la Cacau şi apoi un penalty acordat cu mare uşurinţă la intervenţia lui Galamaz.

Soarta calificării era însă departe de a fi fost tranşată. Echipa lui Dan Petrescu şi-a demonstrat încă o dată puterea de a reveni...

Doamnelor şi domnilor, nu trageţi în cronicar! Nu a luat-o razna şi nici nu se ţine de şotii. Este doar o încercare timidă de a scrie cronica unui meci înainte de a se fi disputat. Am întâlnit, la propriu, un asemenea caz. Se întâmpla în anii '90, când ziarele se tipăreau în plumb. Un tânăr gazetar a vrut să „prindă" rezultatul unui meci în tot tirajul, pentru toţi cititorii. Nobilă ambiţie! Numai că partida se încheia cam la un sfert de oră după închiderea ediţiei. Pur şi simplu, trebuia închisă pagina şi trimis ziarul în tipografie, ca să prindă trenul de Suceava şi pe cel de Satu Mare. Şi atunci, tânărul ziarist a ales: păstrează scorul din acel moment, adaugă cronicii două fraze incerte şi merge la risc. Dacă nu se mai marchează, a plesnit-o: prinde scorul exact, în vreme ce concurenţa trece o notiţă mică, „Meciul s-a disputat după închiderea ediţiei". Dacă se mai înscrie vreun gol... e groasă! Un fel de ruletă rusească. Întâmplător, una care „i-a ieşit". Dar care este de neimaginat într-o presă responsabilă.

Dar nu acest episod m-a determinat să scriu în avans cronica meciului VfB Stuttgart - Unirea Urziceni! Alta mi-a fost sursa de inspiraţie: editori