Mulţi iubitori ai sexului performat mult şi des au impresia, evident, că au găsit deci cheia succesului şi se încumetă, fără reţineri, să emită judecăţi de valoare asupra actului în sine, a urmărilor şi beneficiilor.

Aşadar, una din consideraţiunile de bază de la care se porneşte este că nimic nu se compară cu împerecherea fizică dintre două persoane stârnite. Fireşte, asta este ceea ce îi preocupă pe dânşii, deşi vorba de duh e una, fără doar şi poate, de largă răspândire. Iată, de pildă, aşa ar zice orice flămând după o masă caldă: că nimic nu se compară cu o masă caldă. Şi, în general, cam aşa şi e. Însă tot la fel stau lucrurile şi cu vacanţele peste hotare. Adică am putea afirma fără să ne înşelăm că nimic nu se compară, spre exemplu, cu Italia. Şi asta pentru simplul motiv că Italia e una singură, cu Vaticanul ei cu tot, să zicem.

Pe de altă parte, nici pe fetiţele învăţate cu luxul nu le-am putea contrazice dacă ne spun că nici o geantă nu se compară cu un Hermes veritabil. Pentru că, nu-i aşa, numai Hermesul e Hermes. Ori o pereche proaspătă de îndrăgostiţi care se iubesc cu şampanie la gura şemineului din superba lor viloanţă din Alpi... nici pentru ei experienţa nu se compară cu altceva, pentru că ei au o vilă în Alpi, şi nu în altă parte, şi atunci ce se consumă acolo, acolo şi rămâne, practic.

Ei, dar revenind la treaba cu sexul, cred că totuşi sentimentele de după au termen de comparaţie. Şi încă unul cât se poate de comod şi relevant. Prietena mea, cel puţin ea, ar putea oricând depune mărturie în acest sens. Desigur, alături de iubitul ei, respectiv bărbatul alături de care ea practică activităţi intime de ordin fizic. Amândoi au dezvoltat, cum ar veni, sentimente precise legat de însemnătatea sexului în viaţa lor. Ambii au aşteptări clar definite şi niciodată nu sunt dezamăgiţi de rezultat. Ei ştiu deci foarte clar ce