Fiecare leu disponibil a fost directionat spre asfalt si pavele, crezandu-se poate ca, uimiti de calitatea acestora, turistii vor navali in Iasi si vor incepe sa caute bojdeuca lui Creanga sau casa memoriala Pan Halipa. Cu sase ani in urma, la auzul stirii ca Sibiul avea sa fie capitala europeana a culturii in 2007, municipalitatea ieseana isi aducea subit aminte de pretentiile noastre in acest domeniu, lansand ideea ca si Iasul sa devina, pentru un an, capitala a culturii continentale. Pentru acea parte a publicului interesata de fenomenul cultural, ideea venea ca o completare a sloganului atat de vehiculat de "Iasi, capitala culturala a Romaniei". Ideea s-a reflectat un timp in paginile ziarelor, iar apoi s-a stins pe nesimtite. Termenul 2012 programat se dovedea departe de a fi realist, atat pentru ca municipalitatea nu stia exact ce are de facut, cat si pentru ca alte orase isi depusesera deja candidatura. Ideea a reaparut in acest an, cu un termen ceva mai adecvat de punere in practica: 2020. Timp berechet in principiu, daca in cei sase ani scursi de la prima idee s-ar fi intamplat ceva sau daca macar acum ar exista un plan concret de actiune. Visele Iasului au insa toate sansele de a se transforma in fum, la fel ca cele de la precedenta initiativa. Iar, din pacate, argumentele sunt mai multe decat si-ar dori cel mai carcotas critic. S-a vorbit mult, la vremea respectiva, de amatorismul cu care a fost organizata marea aniversare a sase secole de existenta a Iasului. Primarul, de atunci si de acum, avusese la dispozitie cel putin patru ani pentru a pregati momentul aniversar. Pregatirea a debutat insa abia in vara lui 2007, intr-un asa-zis program fiind aruncate cu toptanul toate manifestarile cu un cat de cat iz cultural care aveau sa aiba loc in Iasi in 2008, indiferent de organizator. Ca urmare, aniversarea celor 600 de ani a trecut aproape neobservata, atat p