Evenimentele de la Budapesta de la 16 iunie 1989 au determinat interesante reacţii politice în România. Ceauşescu a reiterat poziţia oficială în interpretarea lor. Căci din conducerea României care intervenise nefericit în soluţionarea "contrarevoluţiei" din 1956 făcuse şi el parte.
Ceauşescu avea atunci funcţia de membru al Biroului Politic şi era responsabilul direcţiei politice a Armatei. Împreună cu Bodnăraş, Alexandru Drăghici şi Leontin Sălăjan, alcătuise "comandamentul general" creat la Bucureşti pentru monitorizarea crizei din Ungaria, prevenirea şi reprimarea unor revolte din România. Fusese, s-ar fi putut spune, amestecat în represiune.
Cu excepţia protagoniştilor, istoriile acestea erau necunoscute în vara lui '89.
INFORMAŢI DE SCÎNTEIA
Românii aflau oficial despre evenimentele lumii din Scînteia. Iată ce informaţii citiseră despre evenimentele din Ungaria, în 1956 (sursa Agerpres): "În seara zilei de 23 oct., organizaţii reacţionare subversive au încercat să provoace la Budapesta o rebeliune contrarevoluţionară împotriva puterii populare.
Este evident că această aventură duşmănoasă a fost pregătită timp îndelungat, forţele reacţiunii străine incitând sistematic elementele antipopulare la acţiuni împotriva puterii legale. Elemente duşmănoase au folosit manifestaţia studenţească care a avut loc la 23 octombrie în capitala Ungariei drept pretext pentru a scoate în stradă grupuri pregătite de ele înainte, care au format nucleul rebeliunii. Ele au folosit agitatorii care semănând confuzie în popor, au căutat să provoace dezordini de masă. Au fost atacate o serie de instituţii şi întreprinderi publice. Huliganii fascişti care au întrecut măsura au început să jefuiască magazine, să spargă geamurile locuinţelor.
Forţele de ordine revoluţionare au început să opună rezistenţă