România a avut, în 1989, o dispută diplomatică cu Iugoslavia, pe motiv că ţara noastră fura energie electrică de la Porţile de Fier. Curentul consumat de industria energofagă socialistă a fost returnat iugoslavilor în 1990, când ţării noastre i-a revenit o cotă mai mică din energia produsă de hidrocentrală.
"Produceam mai mult decât aveam voie, cu circa 5% mai mult abatere de la norme. Practic, golisem lacul de acumulare", ne-a precizat Marian Cernat, director adjunct al Dispeceratului Energetic Naţional (DEN) din cadrul Transelectrica. Cernat povesteşte că Petre Fluture, ministrul Energiei Electrice în acel an, a intervenit direct în urma unei muştruluieli în Guvern. "Să opreşti Porţile de Fier şi să creşti frecvenţa!", a sunat ordinul ministrului, îşi aminteşte Marian Cernat. "Apăruseră articole în presa externă că România fură energia, era practic un împrumut forţat, pentru că partea română uzina apa pe partea sa mai mult decât avea voie", spune directorul DEN. Frecvenţa curentului electric era de 47 Hz, deşi normalul era de 49,5-50,05 Hz. Mai exact, foamea de energie electrică din România era atât de mare, încât centralele rămâneau pornite foarte mult timp pentru a genera curent. Numai că scăderea sub anumiţi parametri risca să deterioreze foarte grav instalaţiile. "Ultima speranţă era deconectarea Alro, care ar fi redus consumul cu 350-400 MW în fiecare oră şi astfel se reechilibra sistemul, completează Cernat. "Ministrul avea un display pe care vedea că nu se opreşte centrala de la Porţile de Fier şi aveam fizic de unde să producem altă energie", a adăugat Cernat. Problema cu iugoslavii s-a rezolvat după 1990, când autorităţile române au convenit ca, pentru o perioadă, noi să producem mai puţin la Porţile de Fier şi ei mai mult, astfel că energia "împrumutată" a fost răscumpărată printr-un program de returnare stabilit de o c
