Marilyn are interventii de un umor delectabil, atunci cind jurnalistul o pune in dificultate: "O sa vorbesc pentru asta cu doctorul meu de cuvinte". O carte - absolut intimplatoare - poate declansa reactii dintre cele mai imprevizibile. Cartea ar fi Marilyn pe divan si - autodefinindu-se roman - e scrisa de americanul Michel Schneider, initial psihoterapeut, apoi scriitor profesionist. Marilyn, se-ntelege, e Monroe, iar divanul e notoria mobila impusa de Freud. Asadar, o carte (corpolenta) despre sclipitorul infern intrupat de trupesa vedeta. De retinut, deocamdata, dincolo de valmasagul faptelor din jurul actritei, nu una prea sclipitoare ca inteligenta, ambitia ei - una inteligenta de data asta - de a convinge ca aparentele au falsificat-o. De unde grija-i obsesiva de a dovedi contrariul. Inegalabila in a-si administra cu fascinanta dementa gratiile native, Marilyn, intrata in turbionul aiuritor al Hollywoodului, prinsa in capcanele amorurilor ocazionale - pe care le si provoca obsesional - va dovedi cu prisosinta atitudini intelectuale de cea mai placuta surpriza. Excitata de permanentele frecventari ale celebrilor psihanalisti ai momentului, fosta fata sarmana e din ce in ce mai atenta la ce spune si... si... la ce scrie. Aici e si enigma. Fiindu-i permanent frica de cuvinte - ea, intruparea sub reflector a cuvintelor - are curajul sa le provoace. De unde si frazele ce-i ies din frumoasa gura - dincolo de vaga lor frivolitate de alcov - pot fi oricind asumate de condeieri subtili. "De ce ma tem? Ca nu voi putea juca? Mi-e frica de frica mea de a nu putea juca? Doar stiu ca pot juca, si tot imi este frica. Stiu ca nu ar trebui sa fiu ingrozita. Dar daca nu as fi ingrozita, nu as mai fi deloc". (1960) Cita subtilitate, nu? Desi reticenta la insiruirea cuvintelor, se surprinde notind pe cele ce i se par noi si bizare: abject, abscons, acronim, adulter, dar si rece,