Fiecare moment, fiecare pas, fiecare privire, fiecare firicel de iarbă şi fiecare om întâlnit mă fac să fiu mai plin, mă fac să mai urc o treaptă. Brâncuşi spunea că pentru a vedea cât mai departe trebuie să urci cât mai sus. Călătoriile în lume şi prin lume sunt treptele pe care le urc spre acoperişul lumii.
E un sentiment complex şi greu de descris atunci când lumea şi Pământul ţi se dezvăluie tot mai mult. Ştii că totul e un infinit de necuprins, dar în acelaşi timp simţi că faci parte din el şi că îi împărtăşeşti poveştile, murmurul, speranţele, tremurul şi bucuriile sale.
E o îmbrăţişare caldă, proaspătă şi încărcată de bunătate. Dacă nu ştii cum să fii pregătit pentru asta nu îţi face griji. Totul va veni de la sine. Trebuie doar să fii foarte deschis, să exersezi mult şi să experimentezi cât mai multe. Probabil îţi trebuie şi puţin curaj să ieşi din zonă ta de confort. Este o zonă foarte limitată pe care singuri ne-o desenăm în jurul nostru atât cât ne permite lungimea mâinii şi grosimea cretei.
Înseamnă şi renunţare, renunţare la judecată şi la prejudecată. Înseamnă să renunţăm şi la frică şi la anxietate, calităţi utile în special în supravieţuire în trecutul omenirii, dar mai puţin necesare acum.Înseamnă şi să îţi placă să inspiri adânc.
Iubesc diversitatea din lume şi autenticitatea vieţii. Poţi să te bucuri de toate acestea din plin din interiorul lor. Cea mai pură formă de educaţie se împlineşte prin călătorii. Mă întrebăm care e scopul meu în viaţă. Acum cred că este să călătoresc, să creez şi să fac cât mai mult bine oriunde păşesc.
Iubeşte oamenii, iubeşte-te pe tine şi bucură-te de viaţă!
Citeşte mai mult despre călătoria lui Tudor de 78 de zile în Asia de sud-est.
O călătorie lungă este ca o răpire pe care ţi-o înscenezi chiar tu.Te smulgi dintre cei dragi, renunţi la tabieturi, la viaţa ta obişnuită,
