In "Rise of the Planet of the Apes" omul se razbuna prin tehnica. Daca omul se trage din maimuta, maimutele se trag in cinemaul modern din om. In CGI, prin "motion capture", cimpanzeii, urangutanii si gorilele preiau trasaturi omenesti reale. Oamenii, in schimb, sunt aparent trecuti in planul doi.
Daca vrei sa ai o receptare corecta a acestui asteptat film al verii, poate ca nu trebuie sa pui stacheta prea sus. In al doilea rand, ar trebui sa stii ca acesta e doar primul capitol al unei povesti care se doreste mult mai ampla si mai dramatica. E doar inceputul (sfarsitului).
De aici si titlul. Invazia la care se face referire se anunta de-abia la final, pe Podul Golden Gate din San Francisco. La cum e scrisa povestea si la cat de greu se misca lucrurile, filmul e doar un preambul pentru un prapad viitor.
Dar, ca sa putem face presupuneri despre succesul seriei, ar trebui sa vedem si partea a doua, altfel e greu de crezut ca s-ar putea veni cu ceva atat de grozav incat cele sapte filme ale seriei incepute in 1968 si cele doua seriale de televiziune sa para extrem de desuete (exceptand poate filmul lui Tim Burton din 2001, al carui rost imi e in continuare neclar.).
Un motiv - singurul deocamdata - ar fi de ordin tehnic. Daca in 1968 maimutele erau interpretate de oameni (cam cum ne imbracam in copilarie, la carnaval, in costume de catei cu fermoar), azi ele sunt create pe calculator prelucrandu-se datele fizice si miscarile actorilor care le "joaca".
De pilda, liderul maimutelor, Caesar, e "interpretat" de actorul englez Andy Serkis, care a fost Gollum in trilogia "Stapanul inelelor" si care, prin "motion capture", isi imprumuta expresia - mai ales faciala - unui cimpanzeu dotat nu doar cu inteligenta, ci si cu un profil psihologic foarte asemanator celui uman.
Ca filmul, ca si seria originala, functio
