Sindromul de tunel carpian este probabil cea mai răspândită neuropatie periferică întâlnită în prezent, afectând circa 4%-5% din populaţie, putând fi socotită o maladie a civilizaţiei noastre.
Anatomie
Tunelul carpian este un conduct situat la nivelul pumnului, pe faţa sa palmară. El are trei părţi construite solid, din micile oase ale mâinii, iar partea de deasupra alcătuită din ţesuturi moi. Prin canal trece nervul median şi tendoanele flexorilor degetelor. Nervul median este un nerv important al membrului superior, care străbate braţul şi antebraţul, pentru a ajunge la nivelul degetelor mâinii (degetul mare, arătător, mijlociu şi partea alăturată din inelar).
El este un nerv mixt, având atât activitate motorie de comandă, cât şi senzitivă, de recepţie a senzaţiilor. Orice proces care stânjeneşte, comprimă nervul la acest nivel va genera simptome, iar prelungirea fenomenului poate duce la afectarea permanentă, ireversibilă a nervului, cu pierderea în final a sensibilităţii şi forţei musculare.
Cauze
Cauzele includ orice manifestări care cresc presiunea în canalul carpian, fie că este vorba despre afectarea tendoanelor care merg împreună cu el (de obicei tendinite determinate de suprasolicitare sau uzură prin flexia şi extensia repetată), fie de modificări patologice ale canalului propriu-zis: traumatisme, fracturi, anomalii osoase, o anumită conformaţie ereditară a regiunii pumnului (întâlnită la mai mulţi membri ai familiei), maladii care măresc volumul ţesuturilor moi locale, de pildă prin inflamaţie sau retenţie lichidă (poliartrită reumatoidă, lupus, hipotiroidism, diabet zaharat, obezitate, boli renale cronice cu insuficienţă renală etc.).
Cei mai expuşi
Sindromul apare mai frecvent după 40 de ani şi femeile sunt de trei ori mai expuse decât bărbaţii, asta din cauza transformărilor hormonale i