Nu trebuie să fii nici politolog, nici mare jurnalist pentru a observa un lucru care se vede cu ochiul liber. Puterea actuală merge din gard în gard, iar iniţiativele celor aflaţi în primele ei rânduri de a se căpătui pe ei şi pe clienţii lor politici sunt atât de grosolan puse în operă, de parcă Victor Ponta, Dan Voiculescu, Valeriu Zgonea şi compania ar fi nişte indivizi veniţi la o recepţie de mare ţinută, îmbrăcaţi în fracuri şi cu papioane la gât, dar cu hainele de gală peticite vizibil la coate şi în genunchi.

Probabil dacă s-ar gândi o singură clipă serios la semnificaţiile profunde ale faimoaselor vorbe ale lui John F. Kennedy (că tot se împlineşte azi o jumătate de secol de la misterioasa sa asasinare) "... ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country"/ "întrebaţi nu ce poate face ţara pentru voi – întrebaţi ce puteţi face voi pentru ţară", pe Ponta, Dragnea, Sorin Roşca Stănescu, Voiculescu, Fenechiu & co. i-ar pufni râsul.

Sentimentul general este că situaţia României se degradează de la o zi la alta, că nimeni dintre cei aflaţi la putere nu are o viziune de dezvoltare pentru ţară, că totul se rezumă la satisfacerea unor nevoi de grup, dublate de înecarea corpului electoral într-un potop de vorbe, promisiuni aberante şi deturnarea atenţiei opiniei publice spre teme complet lipsite de relevanţă. În vreme ce populaţia a ajuns în pragul exploziei sociale (şi asta în condiţiile în care încă nu au ajuns la cetăţean primele facturi ale iernii), iar principalele priorităţi ale puterii se dovedesc a fi mărirea salariilor primarilor şi acordarea de puteri sporite baronilor locali, (adică a celor care se vor ocupa nemijlocit de logistica viitoarelor alegeri), printr-un foarte controversat proiect de descentralizare aparţinând unui om aflat în faza de cercetare penală pentru fraudarea referendumului, Liviu Drag