Una dintre banalităţile care se pot spune despre o lege sau o decizie administrativă e că ea are părţi bune şi părţi rele. Mai toate reglementările sînt astfel, e vorba de o regulă aproape fizică. O lege avantajează o categorie şi dezavantajează alta. Important e ca, puse în balanţă, beneficiile şi pierderile să dea un rezultat pozitiv, iar partea negativă a reglementării să fie suportabilă. La noi, de cîte ori cineva propune o lege sau ia o decizie la nivel mai mare, o face evident în interesul grupului pe care-l reprezintă şi nu se uită decît la beneficiile care pot rezulta pentru acel grup care, în cel mai bun caz, poate fi chiar o categorie de cetăţeni. Iniţiatorul îşi susţine proiectul cu toată tăria şi cu toate mijloacele de care dispune, fără să-l intereseze partea negativă a reglementării. Nu vei auzi din gura autorităţilor un discurs ca, de pildă: "Am luat hotărîrea să construim un pasaj suspendat (orice posibilă asemănare cu fapte sau personaje reale e pur întîmplătoare) pentru un trafic mai bun în zona cutare. Vor fi avantajate atîtea zeci de mii de automobilişti, care zilnic vor ajunge mai repede la serviciu. Vor suferi cîteva sute de familii cărora pasajul le va trece prin faţa ferestrelor, acoperindu-le vederea, şi le va crea disconfort din cauza zgomotului. Alte cîteva zeci de familii vor fi obligate să-şi părăsească locuinţele care trebuie demolate. Acestea vor primi despăgubiri care să le asigure posibilitatea să-şi cumpere alte locuinţe. 15 familii acceptă aceste despăgubiri, 25 sînt nemulţumite şi solicită în plus daune morale pentru tot deranjul care le-a fost pricinuit de această situaţie". Nu auzim aşa ceva. Iar după construirea pasajului, cum ar fi ca Primăria să spună cu de la sine voinţă: "Construcţia a durat mai mult cu cinci luni. Vom lua măsuri (amenzi...). Vom da despăgubiri celor afectaţi. În urma funcţionării şantierului, pe lîngă