De vorbă cu cel mai cunoscut creator de bijuterii din Orientul Mijlociu. S-a născut şi trăieşte în Abu Dhabi. A absolvit London Guildhall University. E cel mai cunoscut creator de trofee si bijuterii din Orientul Mijlociu. Este femeie.

O cheamă Azza Al Qubaisi. Într-o cultură în care prezenţa bărbaţilor este dominantă, numele ei e rostit cu admiraţie şi respect. Nu i-a fost uşor să ajungă la statutul acesta. A şlefuit mii de pietre preţioase şi semipreţioase şi a dat metalului forme dintre cele mai neaşteptate, formându-se în felul acesta pe sine însăşi şi dobândind din partea presei din Orientul Mijlociu şi a specialiştilor în domeniu numele, întru totul meritat, de Diamant al Deşertului. Un diamant cu care am avut recent prilejul de a sta de vorbă despre diamante, metale preţioase şi asemănările acestora cu oamenii şi trăirile lor.

Chiar există o legătură între caracteristicile materialelor pe care le foloseşti şi caracterul oamenilor?

- Absolut! Iată şi câteva exemple. Opalul e viu, e o piatră sensibilă. Când îl lucrezi, ca să nu se spargă, are nevoie de apă, aşa cum au oamenii nevoie de dragoste. Pentru mine echivalentul opalului este mama.

- De ce mama?

- Din pricina sensibilităţii. Mulţi o consideră diamant pentru că este foarte puternică, numai că diamantul este o piatră tare şi rece, greu de şlefuit. Ceea ce nu este cazul mamei, al cărui suflet ia întotdeauna forma iubirii ei faţă de ceilalţi.

- În privinţa mamei lucrurile sunt clare. Dar ceilalţi oameni, sau omul, în general, cu ce poate fi comparat din rândul pietrelor şi metalelor preţioase?

- Omul este o bijuterie complexă. Inima este de aur, pentru că este modelabilă, aşa cum este aurul, care îţi permite să încălzeşti doar o particică din el ca să repari numai ceea ce s-a stricat. Rubinul, nu spun o noutate, este sângele. Onixul sunt ochii.

- Adică plânge?