Cind ofiteri ori informatori ai Securitatii, multi inca aflati sub acoperire, deci in imposibilitatea ca CNSAS sa le prezinte dosarele, ocupa cele mai mari functii ale puterii politice si executive din Romania anului 2011, deconspirarea trunchiata a unor colaboratori ai Securitatii din zona culturii este o imensa diversiune. Iata de ce mi-e sila. Te poti compromite in fel si chip. Ma refer aici la persoanele publice, cu notorietate (nu intereseaza pe nimeni daca pirlitii de noi, oamenii obisnuiti, ne compromitem, dar asta-i alta problema). Te poti compromite ca pastorul Tökés, printr-un divort cu scandal. Marturisesc ca nu prea il aveam la inima pentru atitudinile lui vadit antiromanesti. Cu toate acestea, pastram o bruma de respect in ceea ce-l priveste, luind in seama ceea ce a facut in '89. Insa am citit declaratiile unor martori de la procesul de divort al pastorului de sotia sa Edith. Un amanunt il face sa fie definitiv compromis, cel putin pentru mine: traia despartit de sotie, nu comunica cu ea decit prin scrisori, in care ii cerea sa justifice prin chitante orice kil de cartofi si orice sul de hirtie igienica consumate. Altminteri nu-i mai dadea bani. Faptul ca o insela cu nu stiu cite femei e marunt pe linga aceasta micime sufleteasca. Pina si dupa moarte te poti compromite. „Performanta" o reuseste Adrian Marino, scriind o carte de memorii care, la cererea autorului, a aparut la cinci ani dupa moartea lui. E un caz ciudat de autodiscreditare postmortem. Acreala si ultrapreocuparea de sine ale autorului sint insuportabile. De exemplu, sa-l consideri pe sturlubaticul Mircea Dinescu, chiar daca n-o fi el chiar cheie de biserica, un „spirit malefic" e dovada unor carente morale nejustificate prin nimic, nici chiar prin anii de puscarie si oprelisti comuniste. Alteori compromiterea e, ca sa vorbim ca filosofii, apriorica. Bunaoara, avocatul Sergiu Andon, cel car