Colonelul în rezervă Alexandu Liviu Şerban se poate lăuda nu numai cu zeci de ani de militărie şi cu gradele acumulate, ci şi cu patru volume de poezie publicate până acum. Al cincilea este deja pe drum.
Alexandru Liviu Şerban are ani de şcoală militară cât o viaţă. A făcut liceul militar, şcoală militară, două facultăţi în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare şi studii postuniversitare militare. Până în 2000, când s-a pensionat, a fost ofiţer de armată la Şimleu Silvaniei, o perioadă de câţiva ani chiar comandantul Regimentului 315 Artilerie Şimleu. Este, s-ar putea spune, militar de când era copil.
Iubeşte poezia de când era la liceul militar
Tot de când era copil, datează şi pasiunea sa pentru poezie. „Eram în liceul militar şi, fiind carantină, nu avea voie să iasă nimeni în oraş, cu excepţia elevilor care participau la olimpiada de limba română. Cum trebuia să ajung la o întâlnire, m-am înscris la olimpiadă. Aşa mi-am obţinut biletul de ieşire“, îşi aminteşte colonelul primul pas făcut către literatură.
Prima poezie scrisă de el, „Regrete“, datează tot din perioada liceului militar şi, cu toate că este o poveste de dragoste, Liviu Şerban spune că inspiraţia i-a venit în timp ce raşcheta cu un ciob de sticlă parchetul dintr-o sală de clasă.
Scrie poezii de dragoste
De altfel, dragostea este elementul central al celor mai multe poezii scrise de el şi reunite în volumele „Viaţa ca o glumă“ (1999), „Onor iubirii“ (2001), „Arca trubadurului“ (2003) şi „Potecile cu amintiri“ (2007). „Scriu poezii de dragoste pentru că eu cred cu tărie că dragostea este comoara sufletului, aşa cum cititul este comoara minţii“, spune poetul, precizând că îşi găseşte inspiraţia în relaţiile pe care le are cu oamenii, printre care şi alături de care îi place să trăiască.
Ca fost militar, Alexandru Liviu Şerban se declară mâh