De 9 mai am tot auzit pe actualii oameni politici romani vorbind despre tripla semnificatie aniversativa a acestei zile pentru tara noastra. "Ziua Europei" este o realitate caci in 1950, la 9 mai, Robert Schuman, ministrul Afacerilor Externe al Frantei chema Germania, mai ales, dar si alte state europene occidentate sa-si puna in comun productia de carbune si otel, asezand astfel piatra de temelie a viitoarei U.E. Poate ca, pe vremea sa, nici Schuman nu-si inchipuia ce urmari va avea proiectul incat Uniunea Europeana sa constituie o realitate si de 9 mai sa fie sarbatorita Ziua Europei.
Celelalte doua semnificatii pentru tara noastra a zilei de 9 mai, anume proclamarea independentei si victoriei contra Germaniei naziste, nu reprezinta decat doua clisee revolute din timpul dictaturii comuniste. Intr-adevar, in sedinta speciala a Adunarii Deputatilor, premierul liberal I.C. Bratianu si apropiatii sai aranjasera ca deputatul Nicolae Fleva sa interpeleze guvernul asupra atitudinii sale fata de bombardarea malului romanesc al Dunarii de catre turci, in urma prezentei trupelor ruse pe teritoriul romanesc, acestea indreptandu-se spre sud. Conventia romano-rusa privind statutul trupelor ruse pe teritoriul Romaniei si participarea trupelor romane la razboi pentru cucerirea independentei fusese semnata cu un an inainte.
La interpelarea lui Fleve, Mihail Kogalniceanu, ministru de Externe, a raspuns cu un lung discurs in care a sustinut ca intre Principatele Romane si Imperiul Otoman a existat intotdeauna o relatie speciala dar niciodata romanii nu au fost vasalii Sublimei Porti. "Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suveranul nostru", a sustinut Kogalniceanu exagerand in mod deliberat realitatea istorica. "Insa era ceva – a continuat barbatul de stat roman – erau niste legaturi suigeneris, niste legaturi care erau slabe, cand romanii erau tari si
