Traian Băsescu i-a propus lui Victor Ponta să preia funcţia de premier ştiind probabil că sunt puţine şanse ca acesta să o accepte. Ca într-o partidă de poker în care nu ai cărţi foarte bune în mână, dar ridici miza consistent, pentru a-ţi intimida adversarii şi a-i face să iasă din joc. O cacealma, pentru cunoscători.
Înţeleg că liberalul Crin Antonescu- de altfel un împătimit al acestui joc- a spus primul "pas". Probabil pentru că era oricum ieşit din joc. Oferta nu i se adresa. Doar "ăla micu’ ", lipsit de experienţă, a muşcat momeala, "a mers" şi a pierdut, legitimând oferta lui Băsescu.
Victor Ponta a fost precaut. Ar fi fost ilogic să accepte instalarea la Palatul Victoria. Nu-ţi trebuie multă experienţă politică să realizezi că n-are niciun sens să te legi la cap dacă nu te doare. De ce ar fi preluat funcţia de premier cu nouă luni înainte de alegerile parlamentare? Ca să intre în campania electorală cu imaginea şifonată.
Dacă ar fi acceptat, liderul PSD ar fi căzut într-o "capcană cu miere" ("honey trap", cum zic americanii) din care i-ar fi fost foarte greu să iasă. Situaţia economică fragilă nu i-ar fi permis să pună în practică niciuna dintre promisiunile populiste cu care şi-a sedus, de-a lungul timpului, electoratul adept al statului asistenţial. Cum "marile deziluzii se nasc din marile iluzii" (vorba lui Vladimir Putin după alegerea lui Barack Obama) electoratul s-ar fi lămurit în câteva luni că nu curge lapte şi miere în guvernarea USL, iar Victor Ponta s-ar fi erodat în ritm accelerat.
Preşedintele Băsescu era aproape sigur că liderul PSD va spune "nu" în momentul în care a lansat "oferta otrăvită". Este evident că şeful statului a vrut doar să puncteze "pentru stenogramă" problema desemnării lui Victor Ponta drept premier. A făcut-o de două ori, numai pentru a fi credibil în ochii opiniei publice, în mom