E interesant experimentul de presă testat de Antena 3 de vreo câţiva ani încoace.

Totul se înscrie într-o matrice diabetică: emisiuni scandaloase, audienţe spectaculoase. Abandonezi orice reguli de presă, încalci toate normele deontologice inventate şi neinventate, renunţi la orice ambiţie de independenţă editorială şi te ştergi la fund cu legea audiovizualului, cea care vorbeşte despre tratament egal acordat taberelor politice.

Uneori ne iluzionăm căutând orgoliu profesional acolo unde nu există. Ce să-i ceri lui Mihai Gâdea, reîncarnarea lui Dinu Păturică? Dinspre biroul patronului său, micul oportunist este văzut ca un angajat impecabil: e sluga perfectă. Dacă a fost capabil să producă istorica odă de anul trecut, înseamnă că e capabil de orice. A trecut testul supuşeniei totale, poţi merge liniştit pe mâna lui! Îţi va face servicii nebănuite şi va lupta cocoşeşte cu inamicii care-ţi stau în cale.

Problema e că, odată instalat în poziţia patrupedă, domnişorul Gâdea e convins că aşa trebuie să arate lumea normală. Toţi cei care nu sunt talibani anti-Băsescu sunt etichetaţi la grămadă băsişti, astfel încât vestiţii comici din Băneasa au ajuns la concluzia că toată televiziunile şi toate ziarele din România sunt băsiste, cu două excepţii providenţiale: Antena 3 şi „Jurnalul Naţional". Aşa li se întâmplă şi liliecilor, care stau agăţaţi prin peşteri cu capul în jos şi exclamă inteligent: vai, ce proşti sunt oamenii ăştia - merg pe dos, cu picioarele în locul capului!

Mulţi i-au reproşat Gâdelui prestaţia mediocră din emisiunea cu Mihai Răzvan Ungureanu, insistând asupra documentării sale slabe, a lipsei de reacţie şi a culturii precare. Acestea sunt însă păcate minore în comparaţie cu adevărata armă a lui Gâdea: reaua-credinţă. O armă care se face simţită în emisiunile sale, bogate în prejudecăţi şi sărace în informaţii, dar la care