Deşi ţara a fost alipită la UE, politica românească e naţională rău de tot. Lideri elitişti şi populişti, vechi politruci şi clonele lor cu faţă modernă, gânditori şi Deşi ţara a fost alipită la UE, politica românească e naţională rău de tot. Lideri elitişti şi populişti, vechi politruci şi clonele lor cu faţă modernă, gânditori şi cuvântători se încontrează într-o găleată cu marginile prea înalte ca să mai vadă mersul lumii. Departe de acest stat european proamerican, istoria mărşăluieşte în mare viteză. Războiul Rece a oferit câştigătorilor prilejul unei relaxări care i-au făcut să ia greu startul noii întreceri geopolitice. Comerţul organizat mondial şi delocalizarea liniilor tehnologice au grăbit creşterea Chinei şi Indiei, care au contribuit la doparea preţurilor resurselor naturale - pe care se bazează redresarea Rusiei sau ascensiunea Braziliei. Atât de rapid a mers China încât a reuşit un test cu rachetă antisatelit înainte ca America să-şi fi definitivat scutul antibalistic menit să o apere de cu totul alţi adversari. Primăvara a venit şi pentru ursul rusesc, revenit deja la locul faptelor din Uzbekistan, Algeria sau Venezuela.

Obişnuită să asculte toate vocile în concertul european, UE susţine multipolaritatea - de altfel, un fapt. O susţine şi China - mai puţin în regiunea sa, unde ar prefera hegemonia. America nu renunţă la unilateralism, cu India şi Japonia pe orbită. O lume nouă hibridizată valoric. China utilizează, amoral, un pragmatism pe care America l-a practicat fără să-l afirme, iar Europa l-a combătut mereu - după marele război.