Pilon al dreptei franceze în anii 1980-1990, Pasqua a marcat viaţa politică decenii la rând însoţit însă de o reputaţie dubioasă, menţinând secretul în ce priveşte activităţile din cadrul serviciilor de ordine paralele, reţelele sale africane şi răfuielile sale judiciare. Procesul de acum din faţa CJR este deosebit, Pasqua apărând în calitate de fost ministru de Interne, funcţie politică rămasă în opinia publică ca fiind definitiv legată de numele său.
Timp de două săptămâni, Pasqua va fi unicul acuzat în trei dosare de presupusă corupţie, Curtea fiind singura competentă să examineze crime şi delicte reproşate unui membru al guvernului aflat în exercitarea funcţiilor. Vor fi chemaţi la bară 57 de martori, între care figuri ale vieţii politice cum este secretarul general al palatului Elysee, Claude Gueant, fost director adjunct al cabinetului său ministerial, în prezent cel mai apropiat colaborator al preşedintelui Nicolas Sarkozy. Pasqua riscă trei ani de detenţie dar rămâne protejat de imunitatea parlamentară şi va putea face recurs. Statura politică impresionată a acestui personaj identificat cu cele două mandate la ministerul de Interne, unde a dus o politică fermă, a fost afectată de toate aceste afaceri. El a rămas celebru pentru două sloganuri: „să terorizăm teroriştii" şi „democraţia se sfârşeşte unde începe interesul statului".
„Naşul" politic al fostului preşedinte francez, Jacques Chirac, acest gaullist istoric este ajuns din urmă de reputaţia sa sulfuroasă legată de reţelele din Africa şi Corsica, insula franceză de unde este originară familia sa. În anii 90, angajamentul său anti-european - a fost împotriva tratatului de la Maastricht - l-a separat de Chirac. Ruptura a avut loc în 1995, o dată cu susţinerea la prezidenţiale a premierului de atunci, Edouard Balladur. Pasqua a părăsit RPR şi a fondat propria sa formaţiune „suveranistă", Aduna