Se Ştie că poetul Ştefan Baciu (care ar fi împlinit anul acesta 90 de ani), a plecat din ţară în 1946. La 28 de ani a fost trimis ataşat de presă la Berna. în 1948, rechemat în ţară, refuză să se întoarcă şi solicită azil politic, ajungând, în 1949, în Brazilia, la Rio de Janeiro. Activitatea de ziarist îi permite să călătorească în mai toate ţările Americii Latine. Ceva mai târziu, între 1962 şi 1964, este profesor de literatură hispano-americană la Universitatea Washington din Seattle - S.U.A. în 1964, se stabileşte în Hawaii, tot ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Honolulu. în acest oraş, în care ajunsese un nume cunoscut şi apreciat va edita, începând din 1965, revista de poezie "Mele" (împreună cu soţia sa Mira Simian).
Din perioada când se afla la Seattle şi apoi în Honolulu datează schimbul de scrisori pe care l-a avut cu Constantin Vişoianu - personalitate importantă a exilului politic românesc. Fost ministru de Externe în guvernul Rădescu şi negociator al armistiţiului cu puterile aliate (în 1944), Vişoianu a fugit în anul 1945 din România. Condamnat în contumacie la muncă silnică pe viaţă (în 1944, în procesul intentat P.N.}), va fi un susţinător înfocat al cauzei româneşti în Statele Unite (şi nu numai), unde a fost până în 1975 preşedintele Comitetului Naţional Român. în această calitate, va susţine la New-York publicaţia "România", gazetă consacrată problemelor naţionale şi internaţionale. Despre acest ziar şi colaborarea la el este vorba, printre altele, în cele patru scrisori pe care le oferim cititorilor revistei România literară. Scrisorile făceau parte din aceeaşi arhivă a exilului românesc, aflată la New York în posesia istoricului român Aurel Sergiu Marinescu, care ni le-a dăruit.
în aceste epistole există referiri la starea financiară precară a ziarului, subvenţionat până atunci, ca şi Adunarea Naţiunilor
