La 22 decembrie 1989, muncitorul Pitcă, de la Uzina „1 Mai“, i-a chemat pe oameni la luptă împotriva dictaturii. Meritele şi le-au arogat însă alţii. Revoluţionarii din Ploieşti apără frenetic o revoluţie care, în Prahova, n-a fost. Sunt mulţi şi luptă necontenit pentru privilegiile lor.

Revoluţia de la Ploieşti a început în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la Uzina „1 Mai". Oamenii aflaseră despre evenimentele de la Bucureşti şi Timişoara. Un muncitor, Adrian Pitcă, formase un nucleu cu intenţia de a-i scoate pe oameni în stradă. Erau de notorietate intervenţiile lui în şedinţele de partid ale judeţului, în care - umblă vorba - criticile se îndreptau în special către Nicolae Ceauşescu.

Citiţi şi:

Împuşcaţi pentru că au mărit pasul pe stradă

„S-au împuşcat ca proştii între ei, asta a fost Revoluţia“

Armata, în misiune de autodistrugere la Buzău

Misterele Revoluţiei: Morţii cu morţii, profitorii cu profitorii

În dimineaţa de 22 decembrie, împreună cu câteva sute de colegi, Pitcă a refuzat să mai intre în schimbul 1. Grupul său s-a adunat în curtea uzinei. Romeo Hanganu, unul dintre şefii de la uzină, care ulterior a devenit primar al Ploieştiului, revoluţionar şi el, a scris în cartea „Revoluţia Română 1989-2009, Ploieşti-Prahova": „La ora 7.00, nişte muncitori au tras sirena în fabrica de maşini-unelte pentru a împiedica începerea lucrului şi au plecat către secţiile din uzină pentru a convinge şi a aduna şi alţi oameni la acţiunea de protest. Nu a fost o mare reuşită, pentru că puţini s-au arătat receptivi. Dintre cei peste 11.000 de lucrători care formau schimbul 1 (în acea perioadă, în «1 Mai» lucrau peste 17.000 de persoane) doar câteva sute de curioşi s-au alăturat mişcării".

Marcel Chiriţescu, revoluţionar şi el Foto: CRISTIAN DELCEA

Mulţi revoluţionari susţin că