Justitia din Romania incepe sa conteze. Daca nu ar conta, nu s-ar face asemenea presiuni asupra ei, mai nou si din tari vecine, si nu s-ar zbuciuma guvernul Tariceanu sa revina la starea de gratie de dinainte – cand guvernele faceau ce voiau, fara teama de consecinte legale. Urmeaza insa cateva teste-cheie pentru o justitie inca nedeprinsa cu libertatea ei, si despre acestea vreau sa vorbesc azi. Fie le trecem, si luam certificatul de maturitate, fie le picam, si ne intoarcem de unde am pornit, la Craciunul 1989, cand noi credeam ca am facut dreptate, iar restul lumii ca eram niste salbatici.
Ne apropiem de judecarea binemeritata a lui Ion Iliescu pentru mineriade. Fara discutie ca Ion Iliescu e vinovat – avea controlul Capitalei in dimineata de 14 iunie si a abatut in mod inutil urgia peste oras, cu scopul de a intimida orice opozitie politica. E o nedreptate strigatoare la cer ca instrumentul, Miron Cozma, sa fie inchis, iar cei care au dat ordinele sau i-au condus pe mineri la diverse adrese prin oras sa se bucure de imunitate. Iliescu a facut gafa sa-i invite pe mineri si sa le tina discursuri cu indicatii clare, astfel incat raspunderea lui e clar stabilita, in depese Rompres. Peste o mie de raniti, sute de arestari ilegale (astea mi se par cele mai grave, nu pot fi atribuite minerilor) si sase morti, ca si atentatul la libertatea de asociere si exprimare prin inchiderea unor sedii ale ziarelor si partidelor de opozitie sunt fapte foarte serioase. Atat de serioase incat sunt suficiente pentru a-i condamna pe cei responsabili. Sper, ca atare, ca ziaristii se insala atunci cand ne anunta ca intre capetele de acuzare pregatite de procurorii militari se afla si genocidul si subminarea puterii de stat si a economiei nationale. Nu de alta, dar daca e adevarat, incepe sa semene ingrijorator de mult cu procesul ratat al lui Nicolae Ceausescu (acestea au fost trei d