Philippe de Koning şi Phillip Y. Lipscy pun în discuţie planurile de acţiune ale al prim-ministrului japonez Shinzo Abe, care implică multe riscuri, prin accentul pus pe potenţialul militar de apărare.

Câştigând o poziţie favorabilă în urma alegerilor din decembrie, prim-ministrul are ablilitatea de a iniţia o reformă constituţională, lucru care se face resimţit. În acelaşi timp, în China şi Coreea de Sud un sentiment de tensiune în privinţa lui Abe este în continuă creştere. De altfel, se afirmă din ce în ce mai accentuat tensiunile chinezo-japoneze pentru insulele Diaoyu şi Senkaku.

Totuşi, în Japonia există paradoxul că, deşi se vrea o accentuare a potenţialului militar, ţara este slăbită din punct de vedere economic. Astfel, în timp ce bugetul pentru apărare naţională al Japoniei din ultimul deceniu a scăzut cu 5%, cel al Chinei a crescut cu 270%. Alte astfel de amănunte ilustrează situaţia reală a Japoniei, povara economisirii căzând pe procurarea echipamentului în domeniul apărării naţionale, iar tranzitia de la o politică de achiziţie spre una de menţinere fiind inevitabilă. Planurile prim-ministrului în acest domeniu, aşadar, vor trebui să se confrunte o reducere a elanului sau cu o amânare a planurilor de achiziţie.

Pe de altă parte, Statele Unite se simt ameninţate de atitudinea prim-ministrului japonez şi puterea militară în scădere a Japoniei, care le-ar putea implica (în funcţia de aliat principal al Japoniei) într-un confict nedorit. Deşi statul american aşteaptă de la Japonia sprijin pentru poziţia în Asia de Este şi asigurarea unei creşteri pacifiste a Chinei, realităţile nu mai sunt cele din secolul XX, când Japonia era un aliat de bază în această zonă. Mai mult, Japonia se confruntă cu cea mai mară rată de datorie publică între statele importante la nivel mondial (235% din P.I.B.). Sunt multe semne că statul japonez nu îşi poate su