Lumea personajelor lui Caragiale e una şi aceeaşi peste tot, cu slăbiciunile şi mofturile ei. Ea poate fi privită ca un carusel, în care, alături de tipăteştii, trahanachii, ipingeştii, farfuridii, caţavencii, domnii Goe şi coanele Joiciţe din toate timpurile, se învârte transfigurat şi însuşi autorul, Nenea Iancu, cel care vede monstruos şi simte enorm, deformând până la caricatură realitatea.
După un periplu prin câteva capitalele europene, spectacolul coregrafic D’ale noastreîn regia lui Gigi Căciuleanu a fost jucat două seri consecutiv, pe 2 şi 3 noiembrie, pe scenaTeatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău. Sala s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru publicul chişinăuean, iar ropotele de aplauze au reverberat la începtul şi sfârşitul fiecărui crochiu coregrafic, decupat de regizor din opera lui Caragiale.
Lumea personajelor lui Caragiale e una şi aceeaşi peste tot, cu slăbiciunile şi mofturile ei. Ea poate fi privită ca un carusel, în care, alături de tipăteştii, trahanachii, ipingeştii, farfuridii, caţavencii, domnii Goe şi coanele Joiciţe din toate timpurile, se învârte transfigurat şi însuşi autorul, Nenea Iancu, cel care vede monstruos şi simte enorm, deformând până la caricatură realitatea. ”Voieşti să cunoşti lucrurile?, spunea el. Priveşte-le de aproape. Vrei să-ţi placă? Priveşte-le de departe”. ”Creaţia”, scria Caragiale, nu înseamnă altceva decât ”a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună şi a le turna într-o formă care să îmbrace o viaţă ce se diferenţiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea – aceasta este puterea naturii şi a artistului.” Gigi Căciuleanu a ţinut cont de opiniile autorului Scrisorii pierdute. El a coborât în interiorul personajelor caragialeşti, dar s-a şi îndepărtat de ele, pentru a le putea modela după propria sa viziune despre viaţă. El a văzut lumea lui Caragiale dinlăuntrul,