Povestea familiei Becali a început în satul albanez Pleasa, aşezat în sudul Albaniei, lângă oraşul „Corceaua"(Korce), în apropierea graniţei de azi cu Grecia.

Gheorghe Becali a avut patru copii: Haralambie (tatăl lui Victor şi al lui Ioan Becali şi soţul Everdichiei, cea care a murit joi seară), Atanase (tatăl lui Gigi Becali), Toma şi Constantin.

În 1928, bunicul lui Gigi şi al impresarilor Ioan şi Victor Becali, Gheorghe, a decis să se stabilească pe meleaguri româneşti, în Cadrilater, lângă Silistra.

Clanul a locuit acolo până în septembrie 1940, când sudul Dobrogei a fost cedat Bulgariei, prin tratatul de la Craiova. Gheorghe Becali şi ai lui s-au mutat atunci la Călăraşi, doar pentru scurt timp însă. Toţi membrii familiei au cunoscut deportarea în timpul regimului comunist, pe motiv că ar fi colaborat cu Mişcarea Legionară.

Toma Becali, unchiul lui Gigi, a făcut puşcărie şi a fost torturat pentru faptul că nu şi-a trădat camarazii, dar şi pentru că se opunea procesului de colectivizare. Gheorghe şi Haralambie Becali au trecut şi ei, la un moment dat, prin beciurile Securităţii. În 1946, familia Becali a fost trimisă în Banat, în comuna Săcălaz (Timiş), pentru ca în 1951 să fie deportată din nou, în Zagna-Vădeni, un imens lagăr de muncă din zona Brăilei.

„Când a plecat din Săcălaz, tata n-a avut voie să ia cu el decât opt găini, doi cai, o vacă şi un porc", a povestit acelaşi Gigi Becali, care s-a născut, în 1958, chiar în Zagna.

„Tatăl lui Becali, Tase, era un punct de reper pentru satul deportaţilor. Majoritatea caselor erau foarte sărăcăcioase, cu maximum două camere. A lui Tase avea cinci camere şi un balcon mare în faţă", a povestit peste ani Traian Papazarcade, unul dintre vecinii de lagăr ai familiei.

În 1959, domiciliul forţat sau restricţiile de deplasare impuse familiei Becali au fost ridicate, iar aromânii s-au