„De ce protestează dl Patapievici, că nu vreau să-l schimb?“ Aşa a spus premierul Victor Ponta într-o discuţie amicală la Viena.
Dacă jurnaliştii au transcris şi reprodus corect declaraţia, atunci dl prim-ministru a săvîrşit un acte manqué sau, mai simplu spus, s-a dat de gol. Formularea „nu vreau să-l schimb“ pleacă de la presupoziţia că dl Ponta ar putea să-l schimbe pe preşedintele ICR, dar nu vrea. Carevasăzică, în mintea premierului nostru există ideea că, ajuns la putere, poate schimba oamenii din funcţii. (Ceea ce, de altfel, a şi făcut actualul guvern – cu prefecţii, directorii de întreprinderi de stat etc. Aşa cum a făcut şi PDL cînd era la putere, pentru că aşa e înţeleasă la noi politica: o luptă între găşti.) Numai că despre schimbarea legii de funcţionare a ICR dl Ponta a vorbit pînă acum doar în termeni de „ieşire din ilegalitate“, „democraţie“, „transparenţă“ şi alte asemenea valori. Ordonanţa prin care ICR este trecut în subordinea Senatului stabileşte clar cine numeşte conducerea instituţiei: nu premierul, ci Biroul Permanent al Senatului. Numai că dl Ponta s-a dat de gol şi a spus ce gîndeşte: „eu, premierul“, schimb ce vreau. Dacă vreau.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anPrin această scăpare, şeful Executivului arată că, de fapt, nu e vorba de nu ştiu ce intenţii de schimbare a mecanismelor instituţiei, ci de persoana lui H.-R. Patapievici. Asta e, de fapt, miza esenţială. Şi nu atît pentru că ar fi „intelectualul lui Băsescu“ (nu mai cred în acest clişeu stupid nici măcar cei care îl tot repetă ca papagalii), ci pentru că enervează: gîndirea lui, viziunea lui, felul apăsat în care îşi afirmă liber ideile nu pot fi înghiţite de soldăţeii ieşiţi de sub pulpana lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Aşadar, mai întîi, jos Patapievici, căci restul vine de la