Jurnalul e o lucrătură pe detalii. Fiecare zi e un detaliu al duratei pe care autorul îl execută cu mai mare ori mai redusă migală, mai aplicat ori mai neglijent, nu o dată cu artă de miniaturist. Dar însumarea amănuntelor, atunci cînd se efectuează pe un arc de timp mai amplu, dă un tablou, adică o "sinteză", o imagine globală care poate fi abordată în două feluri, fie luînd în seamă ochiurile broderiei, infinitezimala compoziţie ca un copios catalog al clipelor, fie urmărind perspectiva cu miză istorică mai mult ori mai puţin pronunţată. Creator al unui considerabil sistem autobiografic (două volume de memorii plus şapte volume de jurnal), Constantin Mateescu se dovedeşte un maestru al îmbinării celor două planuri. Aşternînd innumerabile "notaţii simple, adesea semnificative", e perfect avizat de circumstanţa că "istoria se scrie din detalii". "Zbenguiala" celor din urmă, aparent fortuită, reprezintă o condiţie a verosimilităţii documentare (evidentă finalitate a întreprinderii), căci ea are loc pe liniamentele unor direcţii nu doar lăuntrice ci şi exterioare, disciplinîndu-se "în mers". Zumzăitoare asemenea unui stup, cartea revelă totuşi o ordine, o coerenţă a înregistrării şi judecăţii, a prezenţei eului unitar implicat în obiectiva desfăşurare a fenomenelor. Notaţia "simplă" e meşteşugit întoarsă din condei, astfel încît, deseori, să sugereze generalităţi. Domesticitatea şi livrescul cooperează pe fundalul în acuarelă al unui "pustiu" epocal: "Fac piaţa: gem, roşii, brînză, castraveţi şi gogoşari. Şi fructe. Deodată ploaie. Refugiat în librăria ŤEminescuť. Pustiu, deşi oferta de carte e ispititoare. O vînzătoare se plînge că nu vinde nici măcar literatură de divertisment. Fidela clientelă a librăriilor a dispărut, flagelul sărăciei i-a lovit în plin pe intelectuali, oricum pe aceia deprinşi cu exerciţiul lecturii".

De fapt întreaga scriere apare axată pe