Te dezvinovăţeşti mereu, orice
Îţi pare că-i păcat şi că-i greşeală.
Ascunsă-n pat, sub plăpumi, trebuie
Să nu te vadă caldă-n pielea goală
Nici lucrurile din odaia sfîntă,
Unde-un dulap se-nalţă cît castelul
Şi în oglinzi se iau suav la trîntă
Făpura ta reală cu tot felul
De dulci rasfrîngeri care-mi înfierbîntă
Viaţa de zi cu zi, altfel nătîngă.
Te-ndemn să nu te sperii, să fii bună,
Să-mi dărui măcar visul blînd de lîngă
Asprimea clipei ce-o trăiesc întrună.
Şi-ngenunchez şi pieptu-mi se desface
A rugăciune-n care roua-n bube coace... Te dezvinovăţeşti mereu, orice
Îţi pare că-i păcat şi că-i greşeală.
Ascunsă-n pat, sub plăpumi, trebuie
Să nu te vadă caldă-n pielea goală
Nici lucrurile din odaia sfîntă,
Unde-un dulap se-nalţă cît castelul
Şi în oglinzi se iau suav la trîntă
Făpura ta reală cu tot felul
De dulci rasfrîngeri care-mi înfierbîntă
Viaţa de zi cu zi, altfel nătîngă.
Te-ndemn să nu te sperii, să fii bună,
Să-mi dărui măcar visul blînd de lîngă
Asprimea clipei ce-o trăiesc întrună.
Şi-ngenunchez şi pieptu-mi se desface
A rugăciune-n care roua-n bube coace...