Comunismul s-a bazat pe tipul infect. Mincinos, fariseu, slugarnic, intrigant, reptilian. Dej si Chisinevschi, Rautu si Mizil, Ceausescu si Dascalescu, Draghici si Postelnicu. Ba chiar si”omul de bine”, sfantul Mitica Blajinu, eroul lui Baranga. Asa se reproducea sistemul, prin tipul infect. Nu avea importanta daca se numea Pacoste, Cenusa, Parjol, Carcei, Cocarla, Bondrea, Gadea, Clatici, Verdet, Patilinet ori Fasui. Lozincile se puteau scrie si rescrie: “De la reactor la tarla/ Cu tovarasul Cocarla”. “Vom manca numai nutret/Cu tovarasul Verdet”. Oare ce rimeaza cu Doncea? Tipul infect nu vorbeste normal, nu argumenteaza, el vitupereaza demagogic.
Regimul a cultivat tipul infect prin toate mijloacele de care dispunea. Nimeni nu l-a descris mai bine decat Marin Preda intr-un nemuritor eseu publicat in volumul “Imposibila intoarcere” (Curtea Veche/Jurnalul National, 2010). Ceausescu era un tip infect, a se vedea reactia sa la actiunile disidente, la protestele anticomuniste, ori la discursul lui Constantin Parvulescu de la Congresul al XII-lea. Tipul infect a dominat discursul anti-anticomunist al ultimilor ani (fie ca venea si vine de la extrema dreapta ori de la la extrema stanga, de la canaliile bigote ori de le pedantiii sofisti, infratiti sub semnul nostalgiei totalitare). Cand Ion Iliescu acuza Comisia Prezidentiala ca a fost “un grup de scribalai” se compotra ca un tip infect. La fel, cand le multumea minerilor condusi de securisti pentru rolul lor in “salvarea democratiei”. Tipul infect comite fraude semantice, minte fara sa clipeasca.
Cand nu mai are solutii, tipul infect murdareste, spurca, recurge la reactii de dihor. Tipul infect n-a murit pe 22 decembrie 1989. S-a transformat in vajnic luptator pentru “neam si tara”, junalist infocat, patrihot inversunat. Scrie pe bloguri, este “hiper-civic”, isi cauta companie cotidiana unde poate. Si o ga