Comediile americane de succes sunt croite dupa un tipar cimentat in timp. Cu cat sunt mai bine evidentiate arhetipurile si ticurile traditionale, cu atat publicul este mai incantat. Putem spune ca o astfel de comedie este un demers social.
O natiune prea mare si prea conservatoare prefera sa se amuze de propriile tare decat sa incerce sa schimbe ceva. Daca in aceasta reteta se introduc probleme grave, cum ar fi tulburarile psihice, filmul devine brusc interesant si pentru „elite“, drept care primeste calificative elogioase si nominalizari la tot felul de premii.
In aceasta situatie se afla si „Little Miss Sunshine“, care este deja un mare succes de public.
Trecand peste intriga destul de banala (calatoria cu un harb de microbuz de-a latul Americii, intreprinsa de o familie de ciudati, pentru ca mezina sa participe la un concurs de Miss in California), doua sunt argumentele forte ale acestei productii. Primul ar fi legat de incredibilul echilibru intre cinci personaje deosebit de puternice:
micuta Olive, o fetita normala care se viseaza Miss, un tata care are toate atributele unui loser, un bunic narcoman pasionat de porno, un unchi homosexual cu tendinte suicidale, un frate chinuit grav de nihilismul adolescentin si o mama tipic americana, care face eforturi supraomenesti sa tina familia unita si in viata.
Fiecare dintre acestia ar fi putut monopoliza atentia publicului, insa firul actiunii ii tine laolalta, iar toate situatiile in care sunt pusi ii solicita in egala masura. Cu alte cuvinte, democratie absoluta!
Se detaseaza totusi un personaj principal, nu atat prin caracteristicile conferite de scenariu, cat prin interpretarea magistrala izbutita de Abigail Breslin, o fetita de doar 9 ani, dar care se anunta de pe acum ca urmatorul copil-minune de la Hollywood, dupa Dakota Fanning.
De
