Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la obţinerea singurei medalii de aur din istoria voleiului românesc, Jurnalul Naţional vă prezintă povestea unuia dintre cei mai reprezentativi jucători ai generaţiei de aur care a scris pagini de istorie în voleiul european şi mondial.

Palmares de invidiat

De cinci ori câştigător al Cupei Campionilor Europeni, medaliat cu aur la Campionatele Europene de la Bucureşti (1963), vicecampion european la Praga (1959), medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale de la Rio de Janeiro (1960) şi Moscova (1962), Gheorghe Ferariu a fost coleg de generaţie cu jucători precum Horaţiu Nicolau, Aurel Drăgan, Vasile Pavel sau Davila Plocon.

El s-a născut la Braşov la data de 24 august 1936 şi a îmbrăţişat voleiul într-o perioad` în care în România abia se puneau bazele unui campionat naţional şi ale unei federaţii de specialitate. „În primii doi ani de liceu, profesorii ne-au insuflat dragostea pentru sport. Orele de educaţie fizică erau clasice, făceam gimnastică suedeză, iar cei care aveau talent erau îndrumaţi spre sport de performanţă. Eu am optat pentru fotbal, dar datorită insistenţelor tatălui meu căruia îi era frică că o să mă accidentez, am ajuns la volei. Iniţial am practicat doar de plăcere, însă încetul cu încetul am fost selecţionat în echipa Tânărul Dinamovist ”, îşi aminteşte Ferariu.

1920 este anul în care voleiul pătrunde pe teritoriul românesc, introdus de soldaţii americani, iar în 1921 se desfăşoară primul campionat şcolar. Anul 1931 reprezintă înfiinţarea Federaţiei Române de Baschet şi Volei, cea din urmă devenind for de sine stătător abia în 1958.  În 1949 se desfăşoară primul Campionat naţional masculin.

De trei ori câştigător al Universiadei

Maestru emerit al sportului încă din anii 60, Ferariu consideră anul 1949 ca fiind de referin]` în istoria voleiului românesc. „În acel an, ru