Guvernul anunţă o “listă neagră” pentru persoanele cu un nivel de trai mult peste veniturile pe care le declară. Aşa cum arătam într-un editorial anterior, “în democraţie, controlul averilor nu se face în chip bolşevic”. Constituţia României arată clar în art. 44 alin. (8) că “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată” şi în alin. (9) că “Bunurile rezultate din infracţiuni pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.
Ca senator, în 2004, am propus “Legea transparenţei fiscale”, care avea ca scop cercetarea concordanţei dintre venituri şi averea dobândite de persoane fizice, pe de o parte, şi plata integrală a impozitelor şi taxelor datorate statului, pe de altă parte. Că actualii guvernanţi n-au interes să preia proiectul propus în 2004 nu e de mirare. Cei mai mulţi dintre ei au respins-o încă de atunci, deşi erau colegi de partid cu mine. Rău este că Guvernul anunţă legiferarea printr-o ordonanţă, deşi ne aflăm în domeniul drepturilor civile. Chiar FMI, anunţat ca instituţie de expertiză, cred că nu poate accepta decât un proiect de lege supus dezbaterii publice. Este greşită şi contraproductivă ameninţarea folosită ca suport al legii, iar nu esenţialul: combaterea evaziunii fiscale.
Citez din textul legii:
“Art. 6 (1) ONAF (Oficiul Naţional Anti-Fraudă – înfiinţat prin prezenta lege) va începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată printr-o cerere de cercetare.
(2) Cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate ori va fi însoţită de acte doveditoare. Probatoriul minim necesar a însoţi sesizările şi cererile se stabileşte prin legea de organizare şi funcţionare a ONAF.
Art. 7(1) În baza cererii de cercetare, ONAF este în drept:
a) să solicite persoanei ce face obiectul cercetării să depună o declaraţie în care va arăta veniturile realizat