Pirotehniştii Poliţiei spun că vin la serviciu din pasiune, deşi sunt conştienţi că viaţa lor este pe muchie de cuţit la fiecare acţiune. Serviciul Pirotehnic de la Poliţia Capitalei a fost înfiinţat în 1986, după explozia unei bombe. De atunci, au existat sute de intervenţii şi multe situaţii periculoase.
Sunt destul de zgârciţi cu vorbele şi înainte să scoată vreun cuvânt îşi măsoară interlocutorul din cap până-n picioare. Parcă l-ar scana să vadă dacă nu cumva are ascuns un dispozitiv exploziv improvizat. În comportamentul lor se simte rigoarea militară. Nici nu se putea altfel, având în vedere că în meseria lor primează rigoarea şi autocontrolul. În cazul unei ameninţări cu bombă, ei sunt cei care intervin.
Bomba cu bile din Herăstrău
La 51 de ani, comisarul-şef Stelian Manea se poate lăuda că este unul dintre cei mai vechi pirotehnişti. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri activi, Arma „Geniu" şi, după ce a lucrat trei ani ca ofiţer la Ministerul Apărării, a ales să vină în Poliţie. De aproximativ 20 de ani este la „Pirotehnic". A participat la sute de intervenţii. A avut „norocul" să fie de serviciu de fiecare dată când alarma cu bombă a fost reală. Spune că, de fapt, în munca de pirotehnist trebuie să ai 60% pricepere şi 40% o relaţie bună cu Cel de Sus.
„Cred că relaţia mea cu Cel de Sus este încă foarte bună, din moment ce nu am păţit nimic până acum", susţine, zâmbind, Stelian Manea. Este şef de echipă aşa că el are ultimul cuvânt atunci când se decide modul de nutralizare a unui dispozitiv explozibil. Comisarul-şef Stelian Manea s-a întâlnit cu prima bombă pe 30 aprilie 1992. Atunci a avut de-a face cu celebrul dispozitiv explozibil cu bile amplasat în portbagajul unui autoturism parcat pe aleea de acces către restaurantul Pescăruş din Parcul Herăstrău.
„A fost cel mai mare dispozitiv improvizat de pe teritoriu
