Ce-aş putea scrie despre o carte care mi-a plăcut de la prima pină la ultima pagină? Că pină şi chestia aia cu "mai vreau" de după ultimul rind mi s-a indeplinit? Ultimele douăzeci de pagini ale cărţii sint primele din volumul următor, pentru că trebuie spus de la bun inceput că Ucenicul asasinului* este prima carte din trilogia Farseer (Assassin's Apprentice, 1995; Royal Assassin, 1996; Assassin's Quest, 1997).

Este totodată şi prima carte scrisă de americanca Margaret Astrid Lindholm Ogden şi semnată cu pseudonimul Robin Hobb. Alt nume sub care scrie este Megan Lindholm.

Ucenicul asasinului il aduce in faţa cititorului pe Fitz, bastardul lui Chivalry, care, la rindul lui, este urmaş la tronul lui Shrewd, regele celor Şase Ducate. Il insoţim pe tinărul Fitz de la şase ani, virsta la care a fost adus la Curte, pină la vreo paisprezece ani, cind deja este asasinul regelui.

Robin Hobb nu urmează traseul obişnuit al cărţilor fantasy, despre care ştii de la inceput că personajul are de făcut o călătorie de la un punct A pină la un punct B, unde A şi B pot fi repere temporale sau poziţionări in spaţiu. Şi merge el şi merge şi i se intimplă lucruri care mai de care mai aventuroase, deşi dacă multe dintre ele ar lipsi nici c-am băga de seamă. Ei, la Robin Hobb nu-i aşa. Lui FitzChivalry i se intimplă viaţa. Are diverse intilniri care il aduc in preajma unor personaje, dar toate sint hotăritoare pentru el. Iar dacă unele dintre aceste intilniri par coincidenţe din acelea puse cu mina, asta spune ceva şi despre personajele respective, ca de pilda Lady Grace sau Lady Patience. Dacă lor le mai adăugăm pe Molly şi pe viitoarea regină Kettricken, putem concluziona că viaţa tinărului stă sub zodia femeilor, care au un rol deosebit de important in evoluţia sa, dezvoltindu-i sentimente, alianţe, diplomaţia. Cit despre bărbaţi, aceştia formează caracterul ta