(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013) Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei. Iată ce scria Karl Emil Franzos în 1889: "...şi rar a avut loc în Europa o atît de intensă dezvoltare ca aici. În decursul unui secol, populaţia s-a înmulţit de 37 de ori. În 1775, o puzderie de colibe de paiantă, în 1860, un orăşel liniştit, un municipiu galiţian, azi Cernowitz (Cernăuţi) este cel mai frumos şi prietenos oraş din Estul austriac..." În 1867 a apărut dubla monarhie austro-ungară. Vreme de 143 de ani, Bucovina (Buchenland) a fost provincia cea mai estică aflată sub coroana Austriei. Epoca de aur a acestei fîşii de pămînt ce se întindea în partea de nord a Carpaţilor Răsăriteni a durat pînă în 1918. Împăratul din Viena a abdicat, monarhia dunăreană a luat sfîrşit. S-a instaurat epoca românească şi, fireşte, odată cu ea, românizarea. Biserici ortodoxe, sinagogi, alături de Universitatea "Franz Josef", construită înainte, în secolul al XIX-lea. Cernăuţiul a continuat să prospere economic, a apărut şi un tramvai care traversa oraşul unde locuiau laolaltă germani, evrei, români, ruteni, polonezi şi ţigani. Un adevărat Turn Babel. În 1940, sovieticii au ocupat regiunea. Nu numai evreii au fost deportaţi, ci şi proprietari creştini de fabrici, farmacişti, intelectuali, fără alegere, au cunoscut surghiunul în Siberia, unde mulţi au pierit de foame şi de frig. A început al Doilea Război Mondial. În timpul scurtei alianţe dintre România şi Germania hitleristă, Wermacht-ul a ocupat, în 1941, Bucovina de Nord. Un ghetou s-a instaurat în oraş. Zilnic erau transportaţi evrei în Transnistria, în lagărele de muncă unde mureau de