Mediul spaţiului de concert poate fi la fel de plăcut ca acela al unei întâlniri cu prietenii. Şansa unei seri răcoroase de 1 august a făcut şi mai plăcută tuturor celor prezenţi participarea la Promenada Operei, fie că a fost pentru prima oară, fie că au revenit. Bucureştenii au mai putut experimenta senzaţia verile trecute, la 25 august 2007 sau la 30 august 2008.
Faptul că la noi o astfel de manifestare reprezintă cu adevărat un eveniment va deveni istorie, sperăm, într-o perioadă cât mai scurtă de timp. Într-un oraş în care reţeaua culturală - fie ea de stat sau privată - în toată complexitatea ei, de la anticariate şi galerii de artă până la instituţii de artă a spectacolului, este încă relativ săracă, nivelul real al consumului de cultură poate fi cuantificat mai mult după moravurile cetăţenilor urbei.
În contextul în care acest nivel se află în cădere liberă, mii de oameni adunaţi să asculte uverturi şi arii din opere în aer liber, în miezul verii, în Bucureşti, reprezintă un reper al speranţei. Să putem interpreta oare această situaţie ca pe o concretizare a faptului că valorile puternice se vor impune la finalul unor vremuri de îndelungată restrişte culturală?
Concertul extraordinar în aer liber intitulat Promenada Operei şi desfăşurat pe esplanada din faţa ONB a preluat, la ideea directorului Cătălin Ionescu-Arbore, modelul manifestărilor similare realizate de mult timp de instituţii de gen din Europa - precum operele din Londra, Paris, Roma, Viena, Berlin, Madrid, Praga -, Opera Naţională Bucureşti intrând astfel într-un circuit firesc al valorilor.
O alternativă pentru timpul liber
Şi în acest an am văzut pe scenă tineri cântăreţi care s-au făcut deja remarcaţi în cadrul producţiilor ONB sau prin participarea la importante concursuri de gen precum Antonela Bârnat, Mihaela Işpan, Teod
