Revista „Historia” a declanşat un uragan mediatic cu implicaţii internaţionale, aşa cum nicio instituţie de presă din România nu a mai făcut-o în ultimii ani. Te-ai fi putut aştepta ca zguduiri de acest fel să vină în urma vreunei anchete incendiare despre corupţie sau ca rezultat al unor dezvăluiri şocante despre culisele la zi ale vieţii politice. Dar, nu. „Historia” a avut curajul să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat acum 70 de ani, când România a intrat în război împotriva URSS, alături de Germania nazistă. Nu era un secret pentru nimeni, nu a descoperit „Historia” că trupele române au trecut Prutul în cadrul Operaţiunii Barbarossa. Atunci, de unde uriaşul turbion în care am intrat cu toţii, după ce Ion Cristoiu i-a pus în braţe lui Traian Băsescu numărul din iunie al revistei „Historia”? Preşedintele a spus ceea ce gândeşte şi bulgărele a luat-o la vale. De aici, cutremur pe scena internă şi replici de la Moscova. A răspuns şi Washington-ul prin cuvintele de laudă ale lui Harry Truman faţă de Regele Mihai. În cele din urmă, preşedintele Băsescu s-a arătat uimit de toată tevatura spunând că URSS nici nu mai există. Ceea ce nu vor să recunoască protagoniştii recentului scandal este că au folosit istoria ca armă politică. Traian Băsescu crede, probabil sincer, în ceea ce a spus. Dar recursul la astfel de afirmaţii reflectă întoarcerea şefului statului la un alt fel de electorat, cel naţionalist. Sunt oamenii care cred în mitul Mareşalului de luptător patriot pentru reîntregirea Ţării şi pentru zdrobirea bolşevismului. Ei văd decizia de intrare în război ca un act de ridicare naţională, iar ceea ce a urmat, drept un marş eroic, sfârşit lamentabil prin „trădarea Regelui”. Miza actuală a unui asemenea mesaj este exploatarea sentimentelor anti-ruseşti prezente în straturile profunde ale mentalului românesc. Nimeni nu-i iubeşte pe ruşi, aşa că un mesaj anti-s