Îngerii şi lucrările lor
Îngerul meu păzitor
Are sub aripă un sucitor
Cu care mă pocneşte în cap,
Desfăcîndu-mi-l ca pe-un dovleac,
Dacă greşesc…
Acolo,-ntre maţe şi sîmburi,
Se văd stricăciunile
Din vise şi gînduri
Şi furăciunile şi toate minciunele
Pe-a bunele…
Îngerii noştri s-au învăţat…
Îngerii noştri s-au învăţat
Să se ascundă sub pat,
Ciulindu-şi nimbul, urechile,-aripele
Cînd ne umplem cu dragoste clipele
Şi-o iau la goană şi se îngîndură
Dacă le cade în cap cîte-o scîndură
Sau chiar salteaua cu tot cu perne
În toiul patimii noastre eterne…
Amintiri din rai…
Nu-ţi cer nimic. Vreau numai să asculţi
Cum trec prin iarbă îngerii desculţi
Tot căutînd s-ajungă unde, pîlpîind,
Stau curcubeiele cu talpa pe pămînt.
Să-şi scoat-aoreolele şi să se-adape
Ca o cireadă sfîntă-n clare ape
De vechi izvoare izbucnite pe cînd eu
Umblam cu tine lela, teleleu,
Neluînd în seama că eşti goală-puşcă,
Dînd, buni prieteni, roua grea de-o duşcă
Şi pipăind ba sînii tăi, ba un copt fruct
Pe care pîn’ la urmă tu l-ai rupt
De pe o ramură şi l-ai muşcat;
La fel eu ţîţele în dinţi ţi-am luat,
Rostogolindu-mă în văile mătăsii…
Mi-a zis Verlaine
În zori de zi fluturii-s cruzi.
De-abia după amiaza, copţi,
Îi pipăi, miroşi şi-i auzi
Prin aer. Seara-s deja morţi.
Sub aripile fine-adormi,
De-acum plăpumi subţiri îţi sînt;
Visezi femei cu sînii-n vînt,
Genele-n nouri, ochi enormi.
Te caţări către gura lor,
Tu însuţi fluture bătrîn,
Mi-a zis Verlaine, mîngîietor,
Şi m-a-ndemnat să mai rămîn
Măcar un an de