La inceputul lui iunie, autoritatile statului ne asigurau ca, intr-o luna, situatia copiilor abandonati in spitale se va imbunatati. Time-out-ul a expirat. Abandonatii din spitale sunt la fel de parasiti si de parinti, si de stat. Ne facem datoria fata de ei si fata de cititorii nostri si scriem in continuare. Cerandu-le celor in drept sa-si faca si ei datoria. Nu cu fraze, ci cu fapte!
Reactia autoritatilor, care a venit imediat dupa publicarea reportajelor despre copiii abandonati, ne-a dat atunci sperante... Scrisoarea pe care premierul Tariceanu a trimis-o pe adresa redactiei noastre, in urma apelului in care-i solicitam implicarea in aceasta problema, ne-a onorat. Si-am trecut atunci cu vederea inexactitatile din textul semnat de primul-ministru.
DEZINFORMARE MINISTERIALA. "Este cu atat mai grav cu cat acesti copii, abandonati de mame singure sau care provin din familii foarte sarace sau dezorganizate, se nasc cu o greutate mica si cu unul sau mai multe handicapuri asociate", preciza domnia sa. Jurnalul National l-a avertizat pe premier, in raspunsul trimis, ca fusese gresit informat asupra acestui aspect. Cine-si permisese sa trimita un raport eronat sefului Guvernului? Am aflat in cele din urma: Ministerul Sanatatii, cel care, macar teoretic, ar fi trebuit sa fie primul interesat in rezolvarea unei probleme care suprasolicita, uman si financiar, un sistem si asa aflat in colaps. A fost primul semn de nesinceritate...
Am crezut ca persoanele responsabile, sensibilizate de articolele publicate in Jurnalul National, sunt totusi decise sa faca ceva pentru acesti copii. Intre timp am descoperit ca acesti responsabili nici macar nu fusesera curiosi sa citeasca acele reportaje. Erau motivati din cu totul alte ratiuni. Si nu indeajuns de puternic, caci iata, intr-o luna si jumatate, de cand asteptam sa vedem o masura concreta pusa in practica, nu s-a