Singurul său deziderat după acele zile sângeroase a fost să îşi îndeplinească o datorie morală faţă de cei morţi şi să demaşte mitul „teroriştilor".
„Nu vreau să-mi arog merite sau drepturi. Pentru mine, aflarea adevărului este totul!". Aşa îşi începe colonelul în rezervă Viorel Tocan povestea. Acum 20 de ani, era ofiţer instructor în cadrul Statului Major al Gărzilor Patriotice, iar Revoluţia l-a prins în Săcele.
„În data de 21 decembrie, am primit ordin să merg în Săcele pentru a împiedica să se tragă clopotele în semn de solidaritate cu Timişoara. Am fost nevoit să execut ordinul, cu toate că în sufletul meu era alt sentiment", ne-a spus braşoveanul.
Trupele secrete din „Judeţeană"
El a ajuns în sediul „Judeţenei" de Partid în seara zilei de 21 decembrie. „Practic, în acea clădire erau trei tabere. Revoluţionarii, care se împărţeau şi ei în două categorii, cei chemaţi de Securitate şi cei cinstiţi, care luptau pentru libertate, armata, unde de asemenea, erau oameni devotaţi ruşilor, ce voiau să-l dea jos pe Ceuaşescu, dar nu şi sistemul, şi ultima forţă era cea secretă, formaţiunile de rezistenţă, dotate şi instruite să menţină regimul", îşi aminteşte colonelul.
El susţine că, din cauză că şi-a dat seama despre trădare şi a început să vorbească, a devenit un personaj incomod şi a fost trimis acasă, numai că pe drum i se pregătiseră nişte surprize.
„Trăsesem deja concluzia că şeful meu este unul dintre trădători şi este în legătură cu cei din rezistenţă, aşa că în data de 24 m-a trimis acasă şi mi-a recomandat s-o iau prin parc, unde un trăgător mă aştepta. Norocul meu a fost că a trecut o maşină prin zonă şi am plecat cu ea", ne-a povestit Tocan.
El spune că a încercat în repetate rânduri să demaşte nelegiurile, dar totul a fost în zadar continuând să fie o ţintă pentru cei ce încercau trădarea Revoluţiei. Văzând că nu are
