Kapetanos poate fi un jucător util Stelei, dar caracterul lui ridică unele semne de întrebare
Un coleg cu mulţi ani de meserie mi-a spus că nu ştie dacă e sau nu coruptibil fiindcă nu i s-au oferit niciodată nişte bani ca să mintă sau să trădeze. Cînd mă întreb uneori care ar fi preţul demnităţii mele - a mai zis el - mintea nu mă duce niciodată la sume mari. Cred că puteam fi cumpărat cu banii de o leafă sau două, leafă care nici ea n-a fost mare.
Cîteva cuvinte par să fi dispărut pentru totdeauna din Dicţionarul limbii române: demnitate, onoare şi onorabilitate, onestitate…După ce, la despărţirea cu tam-tam de Gigi Becali, a turnat la presă şi la popor tot felul de secvenţe conflictuale, cum face tot omul cu un caracter confuz, Pantelis Kapetanos revine la Steaua zicînd că s-a întors acasă. Dacă luăm seama la cîţi bani o să ia “acasă” fiul risipitor, putem conchide că demnitatea, în fotbal, aduce mult cu demnitatea din politică şi că există praguri, ori mai bine zis contracte, care-i determină pe foarte mulţi fotbalişti şi antrenori, întocmai celor mai mulţi din traseiştii Parlamentului, să pupe unde nu demult au scuipat. Demnitatea, onoarea, onestitatea au tarife personalizate care impun şi primeniri în dicţionar. Prieteni adevăraţi, bunăoară, sînt numai bărbaţii care seara se înjură ca la uşa cortului, iar în dimineaţa următoare îşi zîmbesc şi-şi vorbesc de parcă tocmai şi-au jurat loialitate şi frăţie veşnică.
În urmă cu un deceniu şi mai bine, am plecat brusc şi fără explicaţii din casa unui amic, ca să nu-l mai caut niciodată şi nici să-mi lipsească, doar fiindcă şi-a permis o remarcă mai mult decît cinică despre ambiţiile mele într-ale scrisului şi în aşa-numita viaţă culturală. Aş fi suportat mai bine o înjurătură sau o mîrlănie, dar omul îmi vorbise cu aerul superior al celui care cunoştea măsurile succesului şi ale ratării şi nu aştepta