"Am fosta acasă la Regina Magiei Albe, Maria Câmpina." Aşa mi-a recomandat Maria Câmpina să-mi încep articolul şi îi urmez sfatul. Am întrebat-o despre necazurile pe care le vor rezolvate clienţii ei şi despre câştigurile pe care i le aduce vrăjitoria, acum, în plină criză economică. Am aflat că vrăjitoria e o meserie atât de veche, încât nu ai cum să contorizezi câştigul şi nici să pui impozit pe el.
În imensa ei casă cărămizie, situată vizavi de sediul Teatrului Masca de pe Bulevardul Bucureştii-Noi, era cald. Regina Magiei se uita la MTV. Ne invită în livingul mare, în mijlocul căruia tronează o masă cu margini aurite. La fel de aurite sunt şi braţele fotoliilor, de sub care se iţesc papuci de casă. Într-un colţ, câteva halate de baie atârnă de braţele unui cuier. De pe pereţi, ne privea înrămată de mai multe ori Regina Magiei Albe. Într-un alt tablou supradimensionat stătea într-un jilţ soţul Reginei, domnul Traienică Pandeluş, de meserie judecător de pace.
Între tablouri sunt uşile dormitoarelor, toate cu număr. Numere aurite, precum cele ale camerelor de hotel. Maria Câmpina s-a mutat în această casă acum 2-3 ani. Am întrebat-o câte încăperi are noua locuinţă şi a reuşit să numere numai până la şapte. "Am făcut aşa, o casă de trăit, de odihnă, nu am vrut cu prea multe etaje." "Soţul ce maşină are?" "Un Q şapte de-ăla", spune ea ca şi cum ar vorbi despre o Dacie 1300. Un cal de lemn, pe care l-a primit cadou de la Romexpo, nu e decât un simbol a ceea ce a avut altădată: "Aici n-am mai putut să mai ţin cal şi căruţă".
Coroana din 500 de grame, papucii şi sceptrul, toate din aur, sunt depuse într-un seif la bancă, de teama hoţilor; aşa că Regina Magiei poartă astăzi o coroană din carton poleit. Îi atrage atenţia fotoreporterului să nu îi facă poze fără coroană pe cap. Nici ei, nici statuii ei de ipsos, din camera numită "altar".