Statisticienii măsoară, lună de lună, mişcarea preţurilor. Marţi, la ora 10, ne-au fost comunicate ratele inflaţiei din mai, anul acesta. Rata lunară: 0,23 la sută. Rata pe 12 luni, din iunie 2012 până în mai 2013: 5,32 la sută.
Rata medie anuală, măsurând ultimele 12 luni raportate la 12 luni precedente: 4,7 la sută. Mişcări în general calme. Dovadă că prezicerile privind o inflaţie explozivă în mai nu s-au adeverit.
Fără îndoială, inflaţia nu are nevoie de prezentări detaliate. Parafrazând un celebru gânditor, care spunea că filosofia este ceea ce toată lumea ştie că este... şi despre inflaţie putem spune că este ceea ce toată lumea ştie că este. Mai cu seamă că, de ceva vreme, cărţile de economie au părăsit nenumăratele definiţii sofisticate ale inflaţiei, de genul „creşterea masei monetare până la înfundarea canalelor circulaţiei”, trecând la explicaţii simple şi uşor de înţeles. Lumea întreagă a acceptat o unică definiţie: „creşterea generalizată a preţurilor de consum”. A totalităţii preţurilor, deci, nu doar a câtorva preţuri.
De când inflaţia a început să fie riguros calculată şi în România, ea a devenit treptat o temă de larg interes public. De fapt, interesul pentru dinamica inflaţiei a evadat din birourile guvernamentale sau bancare, din institutele de cercetări şi din universităţi, coborând în stradă. Astăzi, mijloacele de informare în masă, toate, intră în alertă de îndată ce apar comunicatele privind inflaţia şi în câteva minute ţara întreagă e la curent cu direcţia în care s-au mişcat preţurile. Judecata, din nefericire, nu e însă în toate cazurile la fel. Deseori, vestitorii inflaţiei sunt fie prea înflăcăraţi, fie prea pătimaşi sau pur şi simplu prea preocupaţi ca ştirile lor să conţină o doză de şoc chiar şi atunci când comunicatele oficiale nu au nimic şocant.
„S-au scumpit alimentele!”… Vestea a fost dată, începând de marţi