Agresiunea de joi, de la Craiova, careia i-a cazut victima un tanar elev de 17 ani, ne obliga sa evaluam fenomenul violentei in scoli, pe strada, pe stadioane, etc., sa-i cautam cauze si solutii.
O viata nu are pret, cu atat mai mult o viata tanara. Nu ne putem consola cu gandul ca astfel de evenimente se intampla peste tot, ca poate la noi procentele sunt mai mici decat la altii, ca s-au intamplat si in trecut dar nu erau mediatizate.
Traim intr-o amosfera ce usor poate fi caracterizata prin violenta de tot felul: violenta de limbaj in media si la nivelul politic, violenta in trafic, politisti atacati si agresati, filme care propaga violenta, parinti care-si bat si agreseaza copiii, traficul de carne vie, industria cersitului si prostitutiei si multe altele. Le stim dar ne aducem aminte de amploarea lor doar in situatii limita.
Violatori si criminali care sunt pusi in libertate de catre judecatori si recidiveaza la prima ocazie, justitia condamna un batran care a furat doi stiuleti sa manance dar pune in libertate persoane ce constiutie un evident pericol public, iata spectacolul zilnic la care asistam siderati.
In cazul concret de la Craiova, culegem ce semanam in fiecare zi. Agresorul era cunoscut cu antecedente de violenta, avea probleme psihice, a fost exmatriculat sau mutat disciplinar. Societatea, organismele de stat specializate (si platite) din bani publici ar fi trebuit sa-l puna sub un control medical sever, sa-l interneze, daca era cazul, sub supraveghere stricta. Doar asa s-ar fi preintampinat tragedia de astazi.
In loc de aceasta ce-au facut? L-au aruncat in strada, la intamplare, prin exmatriculare. In strada, anturajul infractional si-a desavarsit opera. L-a impins la crima.
Scoala nu prea are ce face in astfel de cazuri patologice. Nu are specialisti si nici conditii de supraveghere si tratament. Faptul ca si-a
