Doi publicişti constănţeni au intrat în galeria personalităţilor dobrogeni, venind de pe poziţii diferite. Unul era fiu de dascăli şi se trăgea din neamul lui Tudor Vladimirescu, altul era fiu de ţărani venetici, printre primii veniţi în Dobrogea după Războiul de Independenţă care a alipit Dobrogea la patria-mamă.

Primul este poetul suprarealist Virgil Teodorescu, care a fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi a inventat un limbaj nou, leoparda. Al doilea este Pericle Martinescu, cronicar al Generaţiei pierdute.

Inventatorul unui limbaj nou în poezie, leoparda

Virgil Teodorescu s-a născut la 15 iunie 1909, la Cobadin. Tatăl Nicolae fusese învăţător în Măcin şi scria poezii publicate în reviste literare. Mama Elena, fostă Drăgulescu, cobora din neamul lui Tudor Vladimirescu şi era institutoare. Urmează Liceul Mircea cel Bătrân şi se înscrie în anul 1928 la Facultatea de litere şi filozofie din Bucureşti, specialitatea Filologie modernă.

A fost coleg cu Constanţa Crăciun, Miron Radu Paraschivescu, Miron Constantinescu, Corneliu Mănescu, Gogu Rădulescu, Silvian losifescu. Prima sa poezie este publicată în anuarul liceului, în 1926, iar în 1929 Tudor Arghezi îl găzduieşte în revista „Bilete de papagal“. În 1932, în timpul stagiului militar, Virgil Teodorescu, alături de Taşcu Gheorghiu şi Mircea Pavelescu, editează revista de avangardă Liceu, socotită printre primele publicaţii suprarealiste autentice din România.

Devine pedagog la Liceul Titu Maiorescu din Bucureşti. Împreună cu alţi tineri poeţi formează un grup suprarealist român, a cărui activitate a fost remarcată de Andre Breton.

„Scriitorul francez afirmă că după cel de al doilea război mondial centrul modernismului se mută la Bucureşti, capitala noastră cunoscând într-adevăr în anii 1945-1946 un moment de vârf al suprarealismului, ilustrat de Gellu Naum, Ştefan Roll,