Adrian Vasilescu este încăpăţânat. El se încăpăţânează să ne prezinte "alternativa bună" a odiseii Bank of Cyprus, spunându-ne că sucursala din România nu poate da faliment, că aşa-i legea (da!, chiar şi Lenin a crezut că poate aboli legea valorii, confundând-o cu o lege juridică, dar, sub haosul pe care l-a creat în economia sovietică, a fost silit să o "repună în drepturi", după doi ani); şi se încăpăţânează să replice articolelor din presă, sub cuvânt că ele dau glas unor "specialişti cu reputaţie, dar fără informaţie".
Încăpăţânarea contra opiniei maselor îmi face plăcere (vorba lui Boris Vian: "S-a dovedit că, întotdeauna, indivizii au dreptate, iar masele greşesc"), dar încăpăţânarea să nu recunoşti înţelesul faptelor simple, nu mai înseamnă "nonconformism".
Desigur, Bank of Cyprus este falită, la ea acasă, în Cipru.
A fost sau nu a fost ea declarată în faliment, este o chestiune leninistă.
Dar, Bank of Cyprus nu mai poate returna banii deponenţilor şi nu se poa-te împrumuta de pe piaţă, ca să se refacă, pentru că nu există speranţa refacerii, fără o intervenţie exterioară ei.
Deci, e falită.
Ba chiar mai rău.
De când a fost formulată ideea recapitalizării ei cu bani confiscaţi de la deponenţi, nu mai putem să vorbim despre "Bank of Cyprus", ci simplu, doar despre "of Cyprus".
Dacă tot e să ne batem în definiţii, atunci trebuie spus că sfeterisirea banilor deponenţilor nu corespunde noţiunii de "bancă", deoarece, fundamental, ea prestează servicii de păstrare a banilor şi plată la ordinul proprietarilor banilor.
Deci, ... "of Cyprus" .
Apoi, observaţia corectă a lui Vasilescu, cum că, printre ai noştri, vor fi fiind depunători neglijenţi, care nu vor fi fost atenţi la statutul legal al sucursalei de aici a lui "of Cyprus" , ar trebui completată şi cu reversul ei, că în cuprinsul contractului nu scrie c