"Intelectualii sunt dependenţi de putere şi, mai ales, de puterea politică. Se învârt în jurul ei, o adulează şi o urăsc în acelaşi timp, o blestemă şi o teoretizează. Din pricina atracţiei pe care puterea o exercită asupra lor, intelectualii ajung să fie părinţii ideatici şi slujitorii totalitarismului", scrie Bogdan Duca.
Intelectualii români nu trec prea bine testul istoriei, spune Cristian Ghinea, în articolul Niste intelectuali, apărut în Dilema Veche, despre cartea lui Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950: " O istorie de cooptare şi anulare a autonomiei individuale, în care intelectualii sînt în acelaşi timp slujbaşi unsuroşi şi trandafiri la butoniera potenţilor zilei. Căutări febrile, şi retrospectiv criminale, a unor modele alternative. Statul burghez - România mare la care acum privim cu nostalgie - nu era destul pentru ei. Au fost comunişti, naţionalişti, pro-ţărănism, numai democraţi şi pro-burghezi nu", spune Cristian Ghinea. Două articole care ne provoacă la dezbatere: Putem spera oare, în aceste condiţii, că elitele intelectuale ale zilelor noastre vor lupta pentru democraţie, libertate, individualism, capitalism? De ce sunt intelectualii români dependenţi de puterea politică?
Click aici pentru a citi continuarea
