Cita vreme "deconspirarea" va avea un caracter politicianist, ma tem ca pasii spre normalizarea societatii romanesti vor fi mai degeraba pe loc. Intr-un numar recent din Romania literara (34/2006), prozatorul Gabriel Chifu pornea - in articolul intitulat Vara 2006, teme romanesti - de la o ipoteza interesanta. Aceea ca noi, romanii, ne hranim, cu voluptate de dependenti, din fictiuni (ieftine), menite sa inlocuiasca faptele. Spunea, sugestiv, autorul: "Poate, fiindca nu sintem in stare sa faurim drumuri (Chifu discutase anterior starea jalnica a soselelor romanesti, adevarat soc cultural pentru cine vine sau revine in tara cu masina dupa un periplu european, n.m.), ne refugiem precar in povesti". Citiva "regizori" (bine exersati in manipulatoarea arta de mise en scène) ne furnizeaza regulat noi "istorii" (sa le numim oare "istorioare"?), cu incitante motive epice, pe care le digeram, apatic ori isteric, in fata televizorului, minunindu-ne de exotismul lumii unde traim. Iata cum vede Gabriel Chifu intreaga chestiune: "Cum calca o pisica din piatra in piatra, asa pasim noi toti din poveste in poveste /.../, din criza in criza, din isterie in isterie. Cu inima strinsa, tensionati, urmarim la televizor /.../ rapirea ziaristilor, apoi salvarea lor, apoi campania anticoruptie, apoi descinderile acasa la Nastase, apoi fuga lui Hayssam, apoi demiterea sefilor serviciilor secrete si a procurorului general, apoi, deodata, aceasta noua tarasenie care ne incinge tuturor mintile in plina canicula - deconspirarea Securitatii. Daca toate aceste povesti ne sint livrate de niste papusari priceputi, din umbra, ei, magistralii autori ascunsi, probabil se prapadesc de ris, vazind cit de usor ne duc de nas, cit de usor urmam, teleghidati, ca in transa, directia pe care doresc ei s-o urmam. Reteta acestor povesti e simpla si seriala: nici o poveste nu ajunge la deznodamint, fiecare povest